Tradiția locală și documentele cercetate până în prezent ne transmit că această biserică a fost mutată pe actuala locație în jurul anilor 1825-1835. Proveniența este încă învaluită de incertitudine, unii zicând ca ar veni din cătunul Crăciunești, alții din Vața de Sus, județul Hunedoara. Alcătuirea sa este simplă, naosul fiind dreptunghiular, continuat la est cu absida poligonală (trei laturi), nedrecrodată, iar la vest cu pronaosul (tinda) peste care se înalță un turn zvelt, cu foișor, rar întâlnit în județul Arad. Pe lângă turnul impozant, o altă particularitate o reprezintă cele două intrări poziționate pe latura sudică (una destinată tindei, cealaltă naosului). Pictura, care se mai păstrează în întregime pe iconostas și parțial în altar, este realizată de Ioan Demetrovici, pictor „de oraș” spre sfârșitul secolului XIX. Acesta pictează o suită de biserici din apropiere (inclusiv pe cea din Vîjdoci, unde se mai păstrează pisania datată 1870), de unde aflăm perioada și faptul că el era din Timișoara. Atât interior cât și exteriorul este tencuit la nivelul pereților, conform surselor, pe la început de secol XX. De la familia părintelui Viorel Cotocea aflăm că ultima intervenție de înlocuire a șindrilei horjite a fost făcută înainte de 1975.

​

​